Din Jurnalul Fericirii, N. Steindhardt (pag. 84, ed. Mănăstirii Rohia 2005)
La urma urmei s-ar putea ca Dumnezeu nici să n-aibă nevoie a ne pedepsi. Își întoarce fața de la noi: ceea ce înseamnă că ne retrage harul său ocrotitor și ne lasă-n voia întâmplărilor și interconexiunilor lumii materiale. intrăm sub zodia hazardului și mecaniciei: vai nouă!
Romani (14 : 5-9)
Unul deosebește o zi de alta, iar altul judecă toate zilele la fel. Fiecare să fie deplin încredințat în mintea lui.
Cel ce ține ziua, o ține pentru Domnul; și cel ce nu ține ziua, nu o ține pentru Domnul. Și cel ce mănâncă, pentru Domnul mănâncă, căci mulțumește lui Dumnezeu; și cel ce nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă, și mulțumește lui Dumnezeu.
Căci nimeni dintre noi nu trăiește pentru sine și nimeni nu moare pentru sine.
Că dacă trăim, pentru Domnul trăim, și dacă murim, pentru Domnul murim. Deci și dacă trăim, și dacă murim, ai Domnului suntem.
Căci pentru aceasta a murit și înviat Hristos, ca să stăpânească și peste morți și peste vii.
Înfățișarea unei greșeli
„Azi mi se pare că trebuie să fi fost un punct de plecare greșit, așa cum se întâmplă când sări un ochi la împletiturile cu andrele, după care totul iese rău. Dacă îți dai seam numaidecât de punctul greșit și ai curajul să desfaci până acolo, totul se mai poat îndrepta. Alteori îți dai seama prea târziu, când lucrul este prea avansat, și, neavând curajul să desfaci, îți spui: <<Lasă, voi căuta să dreg pe cât se poae, nu se va băga de seamă. Ce Dumnezeu, nu e decât un singur punct greșit!…>> Dar atunci re poticnești la fiecare rând, și ochiurile greșite se-nmulțesc, și nu mai știi cum să repari greșeala dintâi.”
Fragment extras din „Pânza de paianjen” de Cella Serghi
comentarii recente