Trandafirii mor…

Micile minuni cele de toate zilele

Privire către copilărie

Comunicatul Părintelui Iustin privind clarificarea evenimentelor

“Suntem chemaţi să fim apărători ai Duhului Sfânt
în arcul acesta carpatic ”

Comunicatul Părintelui Iustin Pârvu privind
clarificarea evenimentelor recente petrecute în
ortodoxia noastră

După toate evenimentele care se petrec în ţara noastră, dovedim că ne rugăm foarte puţin. N-avem conştiinţa răului din noi şi dintre noi.

Duhul Sfânt lucrează acolo unde-i înţelegere, armonie, unitate şi dragoste. Noi trebuie să ne smerim cu toată evlavia, martiriului închisorilor comuniste, mărturisitorilor, trebuie să ne închinăm cu toată evlavia marilor grupuri de rezistentă din Munţii Făgăraşului, de la Râmnicu Sărat de la Miercurea – Ciuc, Jilava şi altor sacrificii ale neamului nostru făcute cu tinerii din generaţiile trecutului.

Deruta ziaristicii este o şcoală bine stabilită pentru a introduce învrăjbirea între oamenii de cultură care au rolul de a uni naţiunea, de a-i uni pe români, de a uni creştinismul ortodox; de a uni naţiunea în dragostea şi fluidul Duhului Sfânt.

N-aş dori ca referitor la umila mea persoană să se producă nemulţumiri, discuţii sau comentarii fără rost fiindcă nu am avut vreodată în gând decât binele şi unitatea noastră ortodoxă.

Dacă au venit pe la Mănăstirea noastră neortodocşi chiar străini de gândirea noastră, ziarişti sau oameni cu intenţii bune noi i-am primit aici cu intenţii bune, dar în vicleşugul lor vor da seama înaintea lui Dumnezeu, că i-am primit cu dragoste, ospitalitate creştină şi bunătate, fiindcă această este credinţa ordodoxă.

Cât priveşte gândurile frumoase pentru ridicarea Bisericii de la Aiud, rămâne pe seama maestrului Dan Puric faţă de care relaţiile au rămas aceleaşi, a oamenilor cu gânduri bune care au fost la început, cu rugăciunile Mărturisitorilor care planează asupra noastră.

Suntem în Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, cei doi mari Luminători ai lumii păgâne romane. Să ne rugăm zilnic cu Acatistul lor; si în fiecare joi din săptămână, să nădăjduim în cântarea Botezului: ”Cati în Hristos v-aţi botezat în Hristos v-aţi şi îmbracat ”.

De două mii de ani, jertfele neamului nostru au fost călăuzite de Duhul Sfânt; tot la fel nădăjduim în zilele noastre să ne călăuzească Duhul Sfânt, să ne întărească pe drumul păcii şi al rugăciunii spre mântuirea noastră.

Asa cum Sfinții Apostoli, Martirii și Mărturisitorii din toate timpurile au fost ucisi pentru mărturisirea lor și noi suntem chemați să fim apărători ai Duhului Sfânt în arcul acesta carpatic.

NB: Aceste cuvinte nu-mi aparţin şi sunt spre lămurire. Sunteţi rugaţi să nu lăsaţi comentarii care ar putea da naştere unor discuţii, ele nu vor fi publicate.

Cuvântul Părintelui Iustin Pârvu

“Martiriul înseamnă unitate nu retragere”
Cuvântul Părintelui Iustin
privind retragerea Maestrului Dan Puric
din Proiectul “Memorialului Aiud”

Pentru lămurirea definitivă a acestor nedorite polemici declanşate pe seama Proiectului Memorialului de la Aiud – Sfinţia Sa Părintele Iustin, după ce a luat cunoştinţă de cele scrise de Domnul Claudiu Târziu privind retragerea Maestrului Dan Puric din acest proiect, a spus: “Martiriul înseamnă unitate nu retragere. Aiudul nu se face cu ziaristica ci cu cel care a pus un leu pentru zidire şi dă primul cu târnăcopul. Căci iată vine iarna şi trebuie neapărat turnată temelia. Şi să mai ştim ceva: o astfel de construcţie nu este lipsită de ispite;dacă era un bufet sau altceva nu se mai împotrivea nimeni”.

La Sărbătoarea Sfintei Treimi
luni 8 iunie 2009

NB: acest text nu-mi aparţine şi a fost postat la rugămintea unei persoane deosebite, pentru lămurire.

Orice fel de comentariu care ar putea zămisli noi polemici nu va fi publicat.

Poveşti… ar zice unii

Fragment din Pateric (Alba Iulia, 1990)

” Că şezând un bătrân în chilia sa, i-a venit glas zicând: vino, şi îţi voi arăta lucrurile oamenilor. Şi sculându-se, a ieşit şi l-a dus pe el într-un loc şi i-a arătat lucrurile oamenilor. Şi sculându-se, a ieşit şi l-a dus pe el într-un loc şi i-a arătat un arap tăind lemne şi făcând o sarcină mare şi acela se ispitea să o ridice, dar nu putea. Şi în loc a mai lua din-trânsa, el mergând mai tăia lemne şi adăuga peste sarcină. Şi aceasta o făcea vreme îndelungată şi mergând puţin mai înainte, iarăşi i-au arătat lui un om stând lângă un lac şi scoţând apă dintr-însul şi turnând-o într-un jgheab găurit, din care curgea iarăşi în lac. Şi i-a zis lui iarăşi: vino să-ţi arăt alta: şi a văzut o biserică şi doi oameni călări pe cai ţinând o prăjină de-a curmezişul, unul împotriva altuia. Şi voiau să intre prin uşă şi nu puteau, pentru că era prăjina de-a curmezişul şi nu s-a smerit nici unul pe sine înapoia celuilalt, ca să întoarcă prăjina de-a dreptul şi pentru aceasta au rămas afară de uşă. Şi bătrânul a zis: aceştia sunt oamenii care poartă cu mândrie cumpăna, ca şi cum ar fi a dreptăţii şi nu s-au smerit ca să se îndrepteze pe sine şi să călătorească pe calea cea smerită a lui Hristos. Pentru aceasta şi rămân afară de Împărăţia lui Dumnezeu. Iar cel ce tăia lemnele, este omul cel întru multe păcate, care în loc de a se pocăi, adaugă alte fărădelegi peste păcatele sale. Şi cel ce scotea apa, este omul cel ce face lucruri bune, dar pentru că are întru dânsele amestecare rea, cu aceasta a prăpădit şi lucrurile cele bune ale sale. Deci tot omul trebuie să fie treaz la lucrurile sale, ca să nu se ostenească în deşert. “

Muzica de duminică seara

Florile teiului

Mărgăritarele sufletului

“Numai cine dispune de sănătate duhovnicească poate să separe dreptatea lui Dumnezeu de evidenta nedreptate omenească. Sfântul Dorotei are o expresivă învăţătură despre distrugerea pe care o creează în om îndreptăţirea de sine. Dacă stăruie cineva în îndreptăţirea, în precumpănirea dreptăţii omeneşti, îşi creează premisele distrugerii, în principal a celei sufleteşti. E posibil ca cineva să fie nedrepţătit de oameni, dar deoarece întâmpină aceasta după Dumnezeu şi se străduieşte să nu piardă dreptatea lui Dumnezeu, trăieşte o altă realitate, cu neputinţă de înţeles de omul cu mentalitate lumească.”

Fragment din acest articol.

Pierduţi şi însetaţi

“Sfaturi înţelepte”, Sfântul Teofan Zăvorâtul (Editura Egumeniţa, pag. 42)

“Însă grija sau multele griji deşarte, care chinuie inima şi nu îi dau pace, reprezintă boala celui căzut, care s-a apucat să-şi orânduiască singur soarta şi se agită în toate părţile. Grijile împrăştie mintea şi nici măcar asupra acelui lucru pentru care ele se frământă nu îi dau voie să se concentreze.”