Poteca de toamnă

Niciodată toamna, Tudor Arghezi

Niciodată toamna nu fu mai frumoasă
Sufletului nostru bucuros de moarte.
Palid aştertnut e câmpul de matasă.
Norilor copacii le urzesc brocarte.

Casele-nşirate ca nişte ulecele,
De vin învechit pe fundul lor de lut,
Stau pe ţărmu-albastru-al râului de soare
Din mocirla cărui aur au băut.

Păsările negre suie spre apus,
Ca frunza bolnav-a carpenului sur
Ce se desfrunzeşte risipind în sus
Foile-n azur.

Cine vrea să plângă, cine să jelească
Vie să asculte-ndemnul neînţeles,
Şi cu ochii-n facla plopilor cerească
Să-şi îngroape umbra-n umbra lor, în şes.

Anunțuri

~ de nihilsineDeo pe Octombrie 2, 2008.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: