Trădarea

(Fragment din Jurnalul Fericirii, N. Steinhardt, Ed. Măn. Rohia, pag 327)

Căci orice ar spune Iuda, oricât de rafinate şi chiar de impersonale, dezinteresate şi grandilocvente vor fi fost motivele sale, bunul simţ popular va putea oricând traduce prin odiosul şi de mult încărcatul cu noroi cuvânt trădător frumoasele sale reflecţii (şi au cuvintele o putere de pângărire şi demistificare a lor provenită poate din lunga uzură). Bunul simţ ordinar îl va putea oricând lua pe Iuda la întrebări – şi va termina repede cu el.

– Mă, tu te-ai dus la popi?

– Da, dar ca să…

– Mă, L-ai vândut?

– Să vedeţi că…

– Mă, ai luat treizeci de arginţi?

(Dracul cu fapta ne prinde; cu ce poate; ca poliţia federală pe gangsteri, de nu de marile lor fărădelegi, pentru fraude fiscale.)

– N-am vrut să-i iau mai întâi şi apoi i-am restituit…

– Da i-ai luat. Treizeci?

– Da. Treizeci, însă…

– Mă, l-ai sărutat tu?

– Da, dar am făcut-o ca să…

– Mă, ţi’ai dat seama şi tu de verme ce te-ai spânzurat.

– Dar tocmai asta dovedeşte că…

– Nu ţine, măi pramatie, eşti un trădător.

Anunțuri

~ de nihilsineDeo pe Aprilie 1, 2010.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: