Poveşti de trezit copii

“Cuiele” după Pop Simion

Omul avea un fecior rău cum e fierea. Lenea curgea de pe el, în timp ce cu uşorul trai era frate de cruce. Doar de blestemăţii şi de rele era bun. Tătâne-său nu-l bătu, cum făceau alţi părinţi. Bătu câte un cui în uşă de fiecare boacănă a neisprăvitului; cuiul şi fapta de ocară.
Timpul curse, uşa se umplu; deveni zid de cuie. N-aveai unde pune un deget şi fiul omului se înfurie, vorbind către tatăl său:
– Nicăieri ca la noi. De ce ai bătut cuie în uşă?
– Tu le-ai bătut, zice tatăl.
– Eu?
– Da. N-ai făcut tu rele, duium, cutare şi cutare, nu mai ţin minte câte, multe, fără număr?
– Făcut, recunoscu fiul.
– De fiecare faptă rea am înfipt un cui. Priveşte, ăsta eşti, vorbi tatăl, posomorându-se rău.
– Nu-i supărare, cuiele se pot scoate; eu voi fi acela, promise fiul.
– Poate făcând tot atâtea fapte bune, spuse tatăl şi îşi văzu de propriile griji.
Odrasla îşi luă rolul în serios, se făcu alt om, de nerecunoscut, încât faptă de laudă şi actul de mărinimie deveniră obişnuinţă. Nu trecea zi să nu ia cleştele spre a scoate un cui-două din uşa fărădelegilor lui.
Timpul curse, uşa se goli şi fiul alergă într-un suflet la tatăl său, care albise pe cap, trăgea să moară. Spuse către el, strălucind de bucurie:
– Văzut-ai tată? Nu mai e nici un cui. Le-am scos pe toate!
– Dar găurile ?
.

.

.

.

Cercul celor 99


Era odată un rege foarte trist care avea un servitor care era tot timpul foarte fericit. În fiecare dimineaţă, venea să aducă micul dejun şi să-l trezească pe rege, cântând şi fredonând cântecele vesele. Un zâmbet îi apărea pe chipul destins şi atitudinea lui faţă de viaţă era tot timpul senină şi veselă.
Într-o zi, regele a trimis pe cineva să-l cheme.
– Pajule, i-a zis, care este secretul tău?
– Care secret, maiestate?
– Secretul veseliei tale?
– Nu este nici un secret, alteţă.
– Nu mă minţi, pajule. Am trimis să li se taie capul unora pentru jigniri mai mici decât o minciună.
– Nu vă mint, alteţă, nu am nici un secret.
– De ce eşti mereu vesel şi fericit? Ei? De ce?
– Maiestate, nu am motive să fiu trist. Alteţa voastră mă onorează, îngăduindu-mi să vă slujesc. Am nevasta mea şi copii mei, trăim într-o casă pe care ne-a dat-o Curtea, avem îmbrăcăminte şi mâncare şi, în plus, alteţa voastră mă onorează din când în când cu câteva monede ca să ne facem diverse bucurii. Cum să nu fiu fericit?
– Minţi pajule, astea nu-s motive să fii fericit… Pleacă!
Regele era nebun de furie şi-l chemă pe înţeleptul curţii care-i spuse:
– Acest om este fericit pentru că nu a intrat încă în cercul celor 99… Eu pot să-l fac nefericit.
– Cercul celor 99?
– Veţi vedea majestate… veţi vedea.
Şi în noaptea aceea, înţeleptul a aşezat în faţa uşii pajului un săculeţ cu 99 monede de aur… apoi a bătut la uşă. Pajul a ieşit, a văzut sacul, l-a luat, s-a uitat in stânga şi în dreapta şi a intrat în casa. A răsturnat sacul pe masă şi a numărat monedele. Erau 99. Zorile l-au găsit calculând cum să facă pe 99 să devină o cifră rotundă… 100, gândindu-se că dacă ai 100 de monede poţi trăi fără grija până la adânci bătrâneţe. Apoi ascunse bine sacul să nu-l găsească vreun hoţ.

Într-una din zilele lunii următoare, slujitorul, intrând în camera regelui bombănea.
– Ce-i cu tine? l-a întrebat regele. Până nu demult erai foarte fericit!?
– Ce-ar dori alteţa voastră, zise slujitorul răstit, să fiu şi slugă şi bufon în acelaşi timp?
După puţine zile regele l-a dat afară. Nu era plăcut sa ai un slujitor mereu prost dispus.

Oamenii găsesc mereu motive pentru a fi nefericiţi, mereu ni se pare că lipseşte ceva şi nu ne putem bucura de ceea ce avem deja. A transforma pe 99 în 100 e o nerozie, o capcană care ne face să fim tot timpul obosiţi, prostdispuşi , nefericiţi si resemnaţi. Chiar şi 99 poate reprezenta sută la sută din comoara noastră.

.

.

.

Broderia lui Dumnezeu

Când eram mic, mama obişnuia să coasă mult. Eu mă aşezam lângă ea şi o întrebam ce face. Ea îmi răspundea că brodează.
Observam ce făcea mama dintr-o poziţie mai joasă decât a ei pe scaun, aşa că mereu mă plângeam, zicându-i că din punctul meu de vedere ce făcea ea mi se părea foarte încâlcit.
Îmi zâmbea, privea spre mine şi îmi zicea cu blândeţe: Fiule, du-te afară să te joci puţin şi când o să termin de brodat, o să te iau în braţe, o să te pun în poală şi ai să vezi de la acelaşi nivel cu mine.
Mă întrebam de ce folosea unele fire de culoare închisă şi de ce mi se păreau aşa de dezordonate de acolo de unde le vedeam eu. Puţin mai târziu, o auzeam pe mama zicând: Fiule, vino şi aşează-te la mine în poală.
Urcam imediat şi mă surprindea şi mă emoţiona când vedeam o floare frumoasă sau un asfinţit superb pe ţesătură. Nu-mi venea să cred; de jos se vedea atât de încâlcit.
Atunci mama îmi spunea: „fiule, de jos se vede încâlcit şi dezordonat, dar nu-ţi dădeai seama că mai era ceva şi deasupra. Există un desen, eu doar îl brodez. Acum priveşte-l de aici, de unde sunt eu, şi vei afla la ce lucram ”.
De multe ori, în decursul anilor, am privit Cerul şi mi-am zis: „Tată, ce faci?” El răspunde: „Brodez viaţa ta”. Iar eu îi spun: „Dar se vede atât de încâlcit, este dezordine. Firele sunt atât de negre, de ce nu sunt şi mai strălucitoare?” tatăl mi se părea că îmi zice: „Copile, tu ocupă-te de treaba ta, în timp ce Eu o voi rezolva pe a Mea şi, într-o zi, o să te aduc în Cer şi o să te pun la mine în poală, ca să vezi ce se întâmplă din poziţia mea. Atunci vei înţelege…”

.

.

.

SATAN’S MEETING:
Satan called a worldwide convention of demons. In his opening address he said:
“We can’t keep people from praying! We can’t keep them from reading their holy books and knowing the truth! We can’t even keep them from forming an intimate relationship
with God; once they gain that connection with God, our power over them is broken.
So let them go to their prayers; let them have their covered dish dinners, BUT steal their time, so they can’t have time to develop a strong relationship with God…This is what I want you to do, said the devil:
Distract them from gaining hold of God and maintaining that vital connection throughout their day!”
“How shall we do this?” his demons shouted.
“Keep them busy in the non-essentials of life and invent innumerable schemes to occupy their minds,” he answered. Tempt them to spend, spend, spend, and borrow, borrow, borrow.”
“Persuade the wives to go to work for long hours and the husbands to work 6-7 days each week, 10-12 hours a day, so they can afford their empty lifestyles.”
“Keep them from spending time with their children.”
“As their families fragment, soon, their homes will offer no escape from the pressures of work!”
“Over-stimulate their minds so that they cannot hear that still, small voice.”
“Entice them to play the radio or cassette player whenever they drive. Keep the TV, VCR, CDs and their PCs going constantly in their home and see to it that every store and
restaurant in the world plays non-God music constantly.”
“This will jam their minds and break that union with God.”
“Fill the coffee tables with magazines and newspapers.Pound their minds with the news 24 hours a day.”
“Invade their driving moments with billboards.”
“Flood their mailboxes with junk mail, mail order catalogs, sweepstakes, and every kind of newsletter and promotional offering free products, services and false hopes.”
“Keep skinny, beautiful models on the magazines and TV. Husbands will believe that outward beauty is what’s important.”
“That will fragment their families quickly!”
“Give them distractions to distract them from teaching their children the real meaning of life.”
“Even in their recreation, let them be excessive.Have them return from their recreation exhausted.”
“Keep them too busy to go out in nature and reflect on God’s creation. Send them to amusement parks, sporting events, plays, concerts, and movies instead.”
“Keep them busy, busy, busy!”
“And when they meet for spiritual fellowship, involve them in gossip and small talk so that they leave with troubled consciences. “
“Crowd their lives with so many good causes they have no time to seek power from God.”
“Soon they will be working in their own strength, sacrificing their health and family for the good of the cause.”
”It will work!” “It will work!”
It was quite a plan!
The demons went eagerly to their assignments causing people everywhere to get busier and more rushed, going here and there. Having little time for God or their families.
Having no time to tell others about the power of God to change lives.
I guess the question is, has the devil been successful in his schemes?
You be the judge!!!!!
Does “BUSY” mean: Being Under Satan’ s Yoke? (“yoke” = jug)

Anunțuri

4 răspunsuri to “Poveşti de trezit copii”

  1. Nu am inteles prea bine: povestea cu cuiele iti apartine, sau ai luat-o din aceeasi carte veche pe care si eu am gasit-o acum vreo 20 de ani? Daca spui ca iti apartine, nu stii ce inseamna „plagiat”, ori tu chiar asta ai facut! Despre celelelte, ma abtin, ca nu le cunosc provenienta, poate stiu altii.Despre poze, nu pot spune decat ca sunt inspirate. Daca le-ai facut tu.

    • Povestea nu imi aparţine şi cred ca am scris de unde provin (în cazul de faţă – povestea este scrisă de Pop Simion). Este într-adevăr dintr-o carte luată. Eu nu aveam şi nu am pretenţia că poveştile îmi aparţin. Nu ştiu de ce aţi înţeles aşa ceva. De asemenea, restul sunt din alte cărţi. Pozele sunt făcute de mine cu un aparat Canon A 95.

  2. frumoase pilde

  3. Pacat ca…………………… multi au uitat sa mai citeasca. Multumesc…… au inviat din nou in sufletul meu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: